Pornind de-aici…

…m-a prins ziua de doi si n-am raspuns zilei de unu,
poate celelalte zile, anii toti ma vor prinde intreband in ce zi sunt,in ce an suntem si nu-mi raspunde
lasa-ma aici in ziua fara numar cuprinsa
copile, tu ma intelegi, eu nu ti-as tine niciodata socoteala clipelor ce le petreci
in lumea asta neatinsa de cifre, e un stal permanent, fara teatru, fara scena si fara poteci,
nimeni nu-ti va pretinde la intrare biletul si nicio ordine nu-ti va impune tacerea
nicio mima nu va reda mai nedisimulat cuvantul – rasul, nemultumirea, fericirea, plansul, ura, iubirea,
in joaca asta nu exista jocul
dar
oricate ai cunoaste, oricare iti va fi raspunsul daca n-ai pe tine culoarea

verde-stop nu te mai stradui, degeaba. . .  nu vei putea sa treci