Oricum ar fi, va fi mai bine

Nu-mi vine sa cred, e adevarat, e adevarat, m-au ajutat, asa cum tot ce am spus pana acum a fost un adevar de la un capat la altul, Adevarul meu. Fiindca exista si alte adevaruri. Adevarurile tuturor oamenilor!. Iar dac-am spus neadevaruri vreodata, doar ignoranta, patimile, orgoliile si neiubirea de sine m-ar fi putut insela. Aceste slabiciuni ale mele stiu ca sunt tot atatea porti de intrare ale neadevarurilor. Dar incerc, ma straduiesc sa ma lepad, aproape in fiecare zi, Oare, indeajuns? Oare cate din toate acestea, mai iubesc? Candva Cuiva am promis …si de-atunci aproape in fiecare zi : ) Nu e usor… .

Dar azi, desi n-am rasucit inelul si nici n-am fluierat, doar gandul, gandul curat …

Tot el m-a invatat ca pentru mine sa nu mai cer nimic. Nimic de la om. Si-am zis: O Tu, Tu Mare Spirit al Iubirii de toate cate sunt, da-ma silfelor, da-ma elfilor, da-ma salamandrelor, da-ma naiadelor, da-ma gnomilor, fiindca nu mai exista nimic care sa ma ajute, iar daca nu vrei, ia-ma si invata-ma la Tine.

Si in Acel Fel al Sau m-a ascultat. Mai intai mi-a dat sansa timpului in care m-a repartizat, apoi cu toate neadevarurile din mine a facut cum a crezut El ca-i mai bine si mi-a spus: Acum du-te si invata de la om. Iar omul mi-a zis: Haide, acum trebuie sa inveti cu mine. De aceea, daca am un adevar, e un adevar adevarat fiindca nu l-am cerut omului, i l-am cerut Lui, iar (dar) omul mi l-a dat.

Prietene om, tu nu stii, nu ma cunosti, nu il cunosti si nici eu pe al tau, si poate ca nu le vom cunoaste, dar stiu ca in gura ta a stat azi adevarul meu.

Nimeni azi nu m-a iubit mai mult. Pe nimeni azi nu am iubit mai mult.

Va fi greu pentru spiritul meu, va fi greu pentru spiritul tau, dar maine,

poate maine, oricum ar fi, pentru el   va fi mai bine.