Chez Capitale

Cunoaşteţi cu toţii povestea translatării noastre la capitală, relatată de Locke aici. Subscriu la tot ce a spus el, adăugând un propriu şi personal „Zomg me makes games, mommy!!” fiindcă, într-adevăr, primele experienţe la lucru au fost fantastice. Legat de capitală, oraşul ne-a surprins prin eficienţa lui. Ştiu că sună stupid, însă drumul nostru zilnic cred că trece prin părţile frumoase ale Bucureştiului şi fix acelea care sunt „optimizate” la maxim. Locuim undeva cam la o aruncătură de băţ (la propriu) de Ubisoft, pe lângă Romexpo, unde se desfăşoară an de an CERF-ul (în teorie). Lucrăm în zona Unirii, iar aventura noastră zilnică se compune din mers cu maşina de acasă până la ceea ce se numeşte Aviatorilor, luăm metroul 4 staţii până la Unirii şi drumul acesta pe dos, seara, cu o pauză de prânz în care ne plimbăm prin parcul patronat de un biker anonim şi mâncăm în micul Paris din incinta mega-magazinului. În mod ciudat, cu cât întârziem mai tare cu plecatul de acasă, cu atât ajungem mai devreme la muncă. Astăzi am vrut să experimentăm şi am plecat foarte devreme de acasă, fapt pentru care am stat mai mult decât de obicei în trafic. Refuz să speculez aceste interesante date, dar cu siguranţă voi dormi mai mult mâine.

Mi-e dor de Braşov şi mai ales de fostul meu loc de muncă, de colegi şi de şeful din State. Nu foarte, căci am primit multe telefoane de când ne-am mutat, fapt care m-a făcut să îmi dau seama cât de mult a însemnat Dynamic Ventures pentru mine şi  ce amprentă am lăsat asupra acelui loc. În desele drumuri către Braşov, îmi voi vizita foştii colegi (so George, Nadia, Andrei, Dani, Remus, Ina, Roci, Silviu, Vlad, şi toţi ceilalţi, prepare yourself! ). Însă acum mă simt de parcă mi-a scăpat mâna în the cookie jar – Mom, I AM MAKING GAMES! Şi legat de asta…

Dezvoltarea de jocuri este ca şi dezvoltarea de software, numai că la un nivel de cam 5 ori mai hardcore. Când m-am molipsit cu obsesia pătrunderii în industrie, am avut o teorie pe care acum o susţin şi mai tare: dacă vrei să faci Software, fă jocuri. Dacă aplicaţiile de zi cu zi, sau business, sau de nişă, oricât de monstruase ar fi ele, sunt destul de clar de definit, jocurile sunt despre fun, o chestiune cât de poate de subiectivă, în care contează extrem de mult şi să relaţionezi cu RL-ul, dar şi să inovezi, să creezi acea magie care va ţine pe jucător în faţa calculatorului sau consolei, oferindu-i o experienţă, dacă nu unică, măcar foarte relaxantă. Ah, I am gonna fave so much fun! And hopefully, so will you….

ÎNSĂ: ceea ce de fapt vroiam să spun de la prima literă a acestui post este că abia aştept să ne întâlnim cu toţi prietenii noştri din Bucureşti. Ţine de voi, fiindcă noi suntem nişte mari n00bşi pe aici. Cum facem, când bem?????