Cu ce se ocupă un game designer – v0.1

Aşadar, aproape peste noapte, am ajuns din critic, producător. E interesantă trecerea asta, pe care personal o consider o formă de evoluţie de fapt pentru că încep să înţeleg nişte lucruri despre care înaine nu aveam habar, ca de exemplu conceptul de „deadline”, cu conotaţii despre care nu voi vorbi aici şi acum.

Ideea că sunt game designer deocamdată e uşor stresantă. Îmi dau seama că experienţa mea în materie de jocuri mă ajută, însă consolele sunt mai speciale. Iar eu am jucat în special jocuri pe PC. Atât target-ul cât şi obiceiurile sale de a utiliza aceste dispozitive de gaming îmi sunt destul de străine. Şi de-aia am observat că sunt destul de predispus la a face greşeli ce concept. Şi asta plecând de la controler.

Spre exemplu, sunt indecis să zicem pe care dintre cele două stick-uri ale controlerului pui camera şi pe care pui acţiunea de deplasare. Sau ce faci când rămâi fără butoane pe Wii, care nu are aşa multe oricum? Suporţi sau nu Nunchak-ul?! Companiile care produc consolele oferă nişte guide-line-uri dar în nici un caz nu sunt nişte studii serioase de utilizare. Aşa că designer-ul e cel care ia decizia şi cel care supotă consecinţele pentru o schemă proastă de control. Asta apropo de jocurile în care îţi vine să dai cu „perifericele” de pământ.

Evident, soluţia e simplă – faci mai multe scheme de control astfel încât să acoperi întreaga plajă de utilizatori.