De-ăle bune la locul de muncă

Sunt sigur că fiecare are câte o bârfă cât de mică despre locul lui de muncă. Azi am şi eu una care se referă mai exact la ceilalţi, nu la CG şi e de bine.

Aşadar, am configurat o mică reţea wireless astăzi, cu 1 punct mai complicată decât cea clasică, de plug’n’play. Cum eu urăsc acei oameni, alias furnizorul clasic de servicii de sorginte latină, semi-comunist,  care vine ca vita încălţată în casă, îţi face un jeg de lucrare şi când pleacă ai de lucru încă o juma’ de oră să faci curat după ei, am încercat să-mi neg oarecum originea. Am lucrat îngrijit, am legat cablurile, le-am aşezat frumos etc. Ca la carte. Acum, de fapt şi de drept recunosc că am făcut-o mai mult pentru mine, pentru că încerc să îmi respect munca, mai ales că asta reprezintă adevăratul CV, chiar dacă reflectă destul de multă vanitate din partea mea. Toate ca toate.

Ca o paralelă, ştiţi care e diferenţa dintre latin şi germanic? Simplu, cu cât faci un lucru mai bine, cu atât latinul îţi cere o reducere mai mare. Germanicul însă se uită, examinează şi îţi dă atât cât face, adică mai puţin sau mai mult decât ai negociat. Se cheamă corectitudine. Vorbesc din experienţă pentru că am mai fost pe ici pe colo…

Ca să revin, la ora 20.00 am primit un telefon de la cel căruia i-am furnizat serviciile amintite prin care mă felicita în mod personal pentru calitatea lucrului. Ca să revin la paralelă, e vorba de cineva care a locuit în Germania multă vreme şi acum locuieşte în România, unde probabil s-a izbit de tristul adevăr. Evident, am fost foarte plăcut surprins pentru că vanitatea aia latină a mea se simţea buricul pământului pentru că a făcut o treabă aşa cum trebuia făcută.

Însă fraţilor! NU E NORMAL! M-am gândit eu p-ormă. De ce să mă simt atât de special pentru că am lucrat aşa cum e normal? Răspund tot eu – pentru că până la urmă, nu sunt de sorginte germanică. Sunt un român ca toţi ceilalţi… care încearcă să-şi depăşească condiţia din motivele greşite, nu din cele reale. Din vanitate, nu pentru că aşa e normal.

Pe de altă parte, să fim serioşi însă, câţi stau să se autoanalizeze aşa?! Prea puţini. Baiu e că furnizorul român de servicii clasic, nu cel cu influenţe externe germanice, nu face nimic bine, cam din aceleaşi motiv, vanitatea, dar interpretat opus. El e stăpânul nostru iar noi depindem de el. Dar atenţie, cu Internetul ăsta, eu spre exemplu am renunţat la servicii de peste 200 de milioane de lei, pentru că  am învăţat să mi le prestez singur. Ceea ce vă recomand şi vouă. Şi se poate. Plus că te ajută în situaţii de criză…

Aşa, locul de muncă se cheamă Maurer & Kasper şi sunt cei care au făcut acest superb cartier şi respectiv apartament în care locuim, lucrat nemţeşte, la standarde vestice şi la preţuri nu neapărat accesibile cât foarte corecte relativ la calitate şi condiţii de garanţie post-lucrare. De unde se desprinde încă un lucru, care ar mai fi un motiv, şi anume că vreau să le ofer la rândul meu servicii la aceeaşi calitate celor responsabili.

În rest, alte bârfe nu am pentru că lucrez de puţină vreme pentru ei şi oarecum în timpul meu liber.