Știați că tinerii au fost inventați?

23„Inventarea” tinerilor

Conform lui Arnold Van Gennep riturile de trecere mediază între natură și cultură, biologic și social, individ și grup. În riturile biologice și sociale este vorba despre acele ceremonii necesare care marchează maturizarea sexuală, trecerea de la un grup social la adulți, căsătoria s.a.m.d. Riturile de trecere arată ruptura sau trecerea la alt stadiu prin care orice om se regăsește de-a lungul vieții. Acest stadiu poate fi exact ceea ce Christina Benninghaus înțelege prin „tineri”. Tinerii, până în secolul XX, nu existau ca grup social distinct. Această delimitare, pe care o înțelegem a fi între copilărie și viața de adult, este un concept realtiv nou.

Cei care frecventează cluburile cu muzică techno sunt tinerii, de aceea în acest capitol voi scrie despre „inventarea” tinerilor, un fenomen petrecut în secolul al XX-lea. Christina Benninghaus  vorbește despre sociologia tinereții ca fiind „trecerea la un alt statut”, mai precis este perioada în care se întâmplă multe „prima dată”, precum prima dată la discotecă, primul automobil, prima experiență sexuală, încheierea unei pregătiri profesionale, mutarea din casa părintească etc. Aceasta spune că nu există o acțiune propriu zisă care încheie copilăria și începe viața de adult deoarece multe dintre deciziile menționate mai sus pot fi reversibile .

În secolul XX, Occidentul a legiferat interzicerea muncii copiilor și învățământul primar obligatoriu. Dintr-o dată, s-a creat o perioadă în care indivizii între 12 și 18 ani nu mai erau copii, dar nici nu deveneau adulți. Dacă, până atunci, tinerii se mutau din casa părintească doar odată cu căsătoria, în secolul XX, tinerii au început să se mute și înainte de căsătorie din casa părintească. Dar, totuși, era greu de stablit când începea viața adultă. Spre exemplu, scriitoarea Eleonnore Heerwart, într-un text autobiografic, consideră trei momente temporale distincte ca fiind „sfârșitul” tinereții (proprii). Criticii au interpretat aceasta din perspectiva faptului că Heerwart nu era căsătorită, lucru ce complica stabilirea statutului de adult .

Conceptul de „tânăr” a fost inițial orientat spre genul masculin de origine burgheză, dar odată cu 1900 acest termen se extinde pentru toate straturile sociale și pentru femei. Astfel se „descoperă tineretul”. Se înființează instituții pentru asistența socială a tinerilor și centre pentru ocrotirea tinerilor (care inițial au fost doar pentru bărbați). Odată cu decretul din 1913 pentru ocrotirea tineretului, în categoria de „tineri” sunt incluse și femeile. A fost o perioadă în care s-a lucrat la reducerea prostituției și la creșterea natalității, de aceea, totuși, femeile nu erau chiar în afara statusului de „tânăr”. Femeile au atras atenția și prin îmbrăcăminte, coafură, atitudine, comportament etc. Dar, pană în 1950, „tânărul” a rămas o figură masculină.

Anii ’60 – ’70, fiiind perioada generației hippy, care nega și condamna normele morale de până atunci, aduc o nouă formă de exprimare a tinerilor. Mai ales tinerii hippy sunt prinși în această mișcare. Tot în această perioadă apare pilula anticoncepțională care a făcut ca debutul vieții sexuale să fie la vârste mai mici, între 14-16 ani. Până atunci acest lucru nu se întâmpla decât în cadrul căsătoriei.

Christina Benninghaus vorbește despre conflictul dintre generații; despre protest ca fiind caracteristică a tinerilor; despre faptul că sunt capabili să aleagă, dar nu să schimbe foarte multe lucruri, de asemenea, aceștia sunt cei care se adaptează foarte repede. „Transformarea socială nu este produsă de tineret, dar ea se poate descifra deosebit de bine dacă privim tineretul.”. De altfel, „a fi tânăr” ajunge să fie de invidiat pentru generația adultă.

BIBLIOGRAFIE:

  • Benninghaus, C. (2002). Tineretul (M.-M. Ionescu, traducător). În U. Frevert, H.-G. Haupt (Ed.), Omul secolului XX (p. 198-217). Iași: Polirom. (lucrare publicată inițial în 1999)

  • Gennep, A. (1996). Riturile de trecere (L. Berdan și N. Vasilescu, trducători). Iași: Polirom. (lucrare inițial publicată în 1909)