Notele neașteptate fac muzica mai plăcută

Notele neașteptate, dar conștiente în muzică, activează centrele de recompense din creierul nostru, arată noi cercetări.

Oare nota neașteptată, dar perfectă, înăbușită într-o melodie, trimite fiori pe coloana vertebrală? Nu esti singur. O cercetare nouă arată că o umbră a muzicii neașteptate luminează centrele de recompense ale creierului și ne ajută să învățăm despre muzică pe măsură ce o ascultăm.

Neașteptată, nu neplăcută

20 de voluntari au trecut printr-o sarcină de învățare muzicală. Fiecare trebuia să aleagă o culoare și apoi o direcție. Fiecare alegere avea o anumită probabilitate de a întoarce un fragment muzical consonant (plăcut) sau un disonant (neplăcut).

De-a lungul timpului, participanții au început să învețe ce alegeri aveau mai multe șanse să producă oricare dintre aceste fragmente. Testul a fost conceput pentru a crea o așteptare în mintea participanților – fie pentru nemulțumire muzicală, fie pentru plăcere. Fiecare participant i-a fost măsurată activitatea creierului utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) în timpul studiului.

Punând împreună toate aceste date, echipa a determinat eroarea de predicție a recompenselor pentru fiecare alegere pe care o făceau participanții. Această eroare este diferența dintre recompensa preconizată și rezultatul real al alegerii acestora. Comparând aceste erori cu datele MRI a reieșit că erorile de predicție a recompenselor era corelată cu activitatea nucleului accumbens (NA), o regiune a creierului care studiază sentimentele de plăcere muzicală. Aceasta este prima dovadă că erorile de predicție a recompenselor muzicale provoacă plăcerea muzicală, scrie echipa, dar este și pentru prima dată când o recompensă estetică, cum ar fi muzica, s-a dovedit a crea acest tip de răspuns. Studiile anterioare au găsit rezultate similare, dar au lucrat cu recompense mai tangibile, cum ar fi alimente sau bani.

În cele din urmă, echipa explică faptul că subiecții a căror eroare de predicție a recompensării reflectă cea mai apropiată activitate din cadrul NA a aflat care alegeri conduc la tonuri consonante mai rapid decât colegii lor. Aceasta stabilește muzica ca recompensă neurobiologică capabilă să motiveze învățarea. Sentimentul plăcut provocat de acest efect ne motivează să ascultăm din nou și din nou.

Rezultatele demonstrează că evenimentele muzicale pot provoca erori de predicție a reprezentării formale, cum ar fi cele observate pentru recompense concrete, cum ar fi alimente sau bani, și că aceste semnale susțin învățarea. Acest lucru implică faptul că procesarea predictivă ar putea juca un rol mult mai mare în răsplată și plăcere decât s-a crezut până acum.